Muștar Hebeloma (Hebeloma sinapizans)
- Diviziune: Basidiomycota (Basidiomycetes)
- Subdiviziunea: Agaricomycotina (Agaricomycetes)
- Clasa: Agaricomycetes (Agaricomycetes)
- Subclasa: Agaricomycetidae (Agaricomycetes)
- Comanda: Agaricales (Agaric sau Lamelar)
- Familia: Hymenogastraceae (Hymenogaster)
- Gen: Hebeloma (Hebeloma)
- Tip: Hebeloma sinapizans (muștar Hebeloma)
Muștar Hebeloma (Hebeloma sinapizans) – calota ciupercii este cărnoasă și densă, în timp ce ciuperca este tânără, forma calotei este în formă de con, ulterior prostrat, marginile sunt ondulate și un tubercul larg. Pielea este netedă, strălucitoare, ușor lipicioasă. Dimensiunea capacului în diametru este de la 5 la 15 cm. Culoarea este de la crem la maro-roșcat, marginile sunt de obicei mai deschise decât culoarea principală.
Farfuriile de sub pălărie nu sunt localizate des, marginile sunt rotunjite și făinoase. Culoare alb sau bej. În timp, ei capătă culoarea muștarului (pentru aceasta, ciuperca a fost numită „hebeloma de muștar”).
Sporii sunt de culoare ocru.
Piciorul este voluminos și cilindric, îngroșat la bază. Structura este rigidă și fibroasă, în interior spongioasă. Dacă faceți o secțiune longitudinală a tulpinii, puteți vedea clar cum un strat în formă de pană coboară din capac în partea goală. Suprafața este acoperită cu solzi maronii mici din care se construiește un model inelar de-a lungul întregului picior. Înălțimea poate ajunge la 15 centimetri.
Pulpa este cărnoasă, densă, albă. Are un miros de ridiche și un gust amar.
Spread:
Muștarul Hebeloma se găsește foarte des în natură. Creste vara si toamna in padurile de conifere si foioase, mai des la marginile padurii. Dă roade și crește în grupuri mari.
Comestibilitate:
Ciuperca de muştar Hebeloma este toxică şi otrăvitoare. Simptomele otrăvirii – colici în abdomen, diaree, vărsături, apar la câteva ore după consumul acestei ciuperci toxice.