Cuprins
Arată-mi desenul tău... Îți spun cine ești!
Când Mathilde își proiectează casa prințesei, își pune toată inima în ea. Culorile sale sunt luminoase și vibrante, formele sunt pline de mișcare și personajele sale sunt foarte amuzante. Exact ca ea! Eu și tatăl ei suntem uluiți de talentul artistului nostru de 4 ani! », notează cu admirație Séverine, mama sa. Da, confirmă Patrick Estrade, psiholog: „ Ceea ce marchează desenele copiilor este creativitatea și simplitatea lor minunată. Nu se deranjează cu ideile agreate. Atâta timp cât îi lăsăm să o facă și îi luăm individual (pentru a-i împiedica să se influențeze unul pe celălalt), își lasă imaginația și fantezia să scape la pofta degetelor. »Creion negru, pasteluri colorate, markere, markere, vopsea, totul este bun pentru a-și exprima emoțiile. Acasă este o temă care inspiră foarte mult copiii mici. „Deși noi, adulții, suntem adesea foarte convenționali și blocați în povestirea noastră, copii, dau dovadă de îndrăzneală în același timp cu poezia. Adultul fie va desena stereotipul obișnuit al casei, fie se va gândi cum o va reprezenta. Copilul își va lăsa spontaneitatea să acționeze. Spre deosebire de adult, el trăiește, nu se pregătește să trăiască. Procesul de desen este deci imediat și gratuit”, explică psihologul.
Citește și: Descifrarea desenelor lui Bebeluş
Prin desen, copilul își exprimă sentimentele despre viață
De exemplu, un copil poate desena destul de ușor doi sori deasupra casei sale, aceasta nu este o problemă pentru el. Adultul nu va îndrăzni și nici măcar să se gândească la asta. Există adesea o serie de elemente invariabile în designul caselor de copii. Există un acoperiș triunghiular, ferestre la etaj, și nu la parter, o ușă de multe ori rotunjită (care conferă moliciune), dotată cu mâner (deci primitor), un șemineu în dreapta (mai rar în stânga) și fumul. mergand la dreapta (daca este foc in semineu inseamna ca casa este locuita. Fumul care merge in dreapta este sinonim cu viitorul), un -bou in acoperis (care poate fi considerat un ochi). Dacă casa îl reprezintă pe copilul însuși, este interesant de analizat și ceea ce este în jur. Pot fi copaci, animale, oameni, o potecă care duce acolo, o mașină, un iaz, păsări, o grădină, nori... Orice este bun pentru a spune o poveste care este atât în interior, cât și în exterior. În acest sens, desenul casei oferă informații despre relația pe care copilul o are cu lumea și cu ceilalți.
Ceea ce îl interesează pe psiholog într-un desen nu este aspectul său estetic, ci conținutul psihologic, adică ceea ce poate exprima casa despre copil și viața lui. Nu este vorba aici de o interpretare psihanalitică care să urmărească identificarea unor defecte sau tulburări psihologice, ci de o tendință reală.