A avea un frate cu handicap

Când dizabilitatea îi supără pe frați

 

Nașterea unui copil cu handicap, psihologic sau fizic, influențează neapărat familia de zi cu zi. Obiceiurile s-au schimbat, clima este aglomerată... Adesea în detrimentul fratelui sau surorii bolnavului, care este uneori uitat.

„Nașterea unui copil cu dizabilități nu este doar afacerea unui părinte. Se referă și la frați și surori, având un impact asupra construcției lor psihice, a modului lor de a fi, a identității lor sociale și a viitorului lor ” explică Charles Gardou *, directorul departamentului de științe ale educației la Universitatea din Lyon III.

Este greu să-ți dai seama de posibilul disconfort al copilului tău. Pentru a-și proteja familia, el se tăcește în tăcere. „Aștept până sunt în patul meu să plâng. Nu vreau să-mi fac părinții și mai tristi”, spune Théo (6 ani), fratele Louisei, care suferă de distrofie musculară Duchenne (10 ani).

Prima răsturnare nu este handicapul, ci suferința părinților, percepută ca un șoc pentru copil.

Pe lângă teama de a supraîncărca climatul familial, copilul își consideră sentința secundară. „Mă abțin să vorbesc despre problemele mele la școală, pentru că părinții mei sunt deja triști, cu sora mea. Oricum, problemele mele, sunt mai puțin importante”, spune Théo.

În afara casei, suferința rămâne nespusă. Sentimentul de a fi diferit, teama de a atrage milă și dorința de a uita ce se întâmplă acasă, îl împing pe copil să nu se încreadă în micii săi prieteni.

Frica de abandon

Între consultații medicale, spălare și mese, atenția acordată micutului pacient se trilește uneori față de timpul petrecut cu restul fraților. Cel mai mare va simți mai mult acest „abandon” din moment ce înainte de naștere, el singur monopoliza atenția părinților săi. Ruptura este pe cât de brutală, pe atât de precoce. Atât de mult încât el va crede că nu mai este obiectul iubirii lor... Întrebați-vă rolul de părinte: trebuie să știți să vă poziționați în fața dizabilității și ca părinți la dispoziție altor copii...

* Frații și surorile persoanelor cu dizabilități, Ed. Erès

Lasă un comentariu