Pasiv agresiv

Pasiv agresiv

În familia personalităților toxice, cer pasiv-agresiv! Greu de definit deoarece plini de contradicții, oamenii pasivi agresivi sunt toxici pentru ceilalți. Cum se comportă oamenii pasiv-agresivi? Ce ascunde agresiunea pasivă? Ce să faci cu comportamentul pasiv-agresiv? Răspunsuri.

Comportamentul pasiv-agresiv

Termenul „pasiv-agresiv” a fost inventat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial de către psihiatrul american, colonelul Menninger. Observase că unii soldați refuzau să se supună ordinelor, dar nu o arătau în cuvinte sau cu furie. În schimb, au manifestat comportamente pasive pentru a-și transmite mesajul: amânare, demotivare, ineficacitate... Acești soldați nu și-au arătat disponibilitatea de a spune „nu” în mod explicit. Aceasta se numește rebeliune mascată. 

Înscrise pentru prima dată ca tulburare de personalitate în DSM (Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale), tulburările pasiv-agresive au fost eliminate din Manual în 1994. Dar rămâne faptul că aceste personalități pot fi originea unor probleme majore de relație la locul de muncă, în dragoste, în familie sau în prietenie, ca orice altă tulburare de personalitate. Într-adevăr, în fața unui pasiv-agresiv care spune „da” dar care în realitate gândește „nu”, nu știm cum să reacționăm. Refuzând mereu să se supună autorității, dar fără să o spună clar, persoanele pasive agresive provoacă furie și neînțelegere la interlocutorii lor. Pe lângă acest refuz ascuns de a asculta:

  • Negare. Oamenii pasiv-agresivi nu își dau seama de comportamentul lor.
  • Minciuni. 
  • Rezistenta la schimbare.
  • Victimizare. 
  • Sentimentul de persecuție.
  • Critica altora.
  • Pasivitatea socială. 

De ce să adoptăm un comportament pasiv-agresiv?

Nu ne naștem pasivi-agresivi, îl devenim. Trebuie să facem distincție între comportamentele pasiv-agresive, la care putem recurge cu toții în anumite situații, de personalitățile pasive agresive, care sunt permanente pentru că reprimă probleme psihologice mai profunde. Astfel, mai mulți factori pot duce la agresiune pasivă:

  • Frica de conflict.
  • Frica de schimbare. Aceasta impune reguli noi cărora pasiv-agresiv va trebui să se supună. 
  • Lipsa stimei de sine și a încrederii în sine care se manifestă prin sensibilitate crescută. De unde vointa de a nu merge la confruntare pentru a evita orice critica.
  • A crescut într-o familie lipsită de autoritate şi deci limite sau dimpotrivă într-o familie în care nu era permisă exprimarea furiei și a frustrării, din cauza unei figuri extrem de autoritare. 
  • Paranoia. Sentimentul de a fi mereu atacat de alții poate explica acest mecanism sistematic de apărare pasiv-agresiv.

Ce să faci cu o persoană pasiv-agresivă?

Cel mai bun mod de a interacționa cu un pasiv agresiv este să mergi cu un sâmbure de sare... Cu cât ești mai autoritar și mai insistent cu el, cu atât se conformează mai puțin.

La locul de muncă, încearcă pe cât posibil să nu superi sau jignești un coleg pasiv-agresiv pentru că ei, spre deosebire de tine, îi va suporta greu și ca răspuns nu vor fi dispusi să lucreze cu tine. Pentru Christophe André, psihiatru și autor al cărții „Rezist personalităților toxice (și altor dăunători)„, Este de preferat, cu pasiv-agresiv, să“respectati intotdeauna formularele, cereti-i pentru fiecare decizie sau fiecare sfat”. Faptul de a se simți util îi va reda încrederea în sine. De asemenea, decât să-l lași să rumegă și să se plângă în colțul lui, mai bine”încurajează-l să sublinieze ce este în neregulă”. Persoanele pasiv-agresive au nevoie de reasigurare și pregătire pentru a-și exprima nevoile, furia și frustrarea. Cu toate acestea, nu vă lăsați în fața refuzului lui de a asculta. Așteptați-vă la un minim de respect din partea acestei persoane și faceți-o să înțeleagă că comportamentul lor pasiv-agresiv este problematic în relațiile cu ceilalți. Adesea, persoanele pasiv-agresive nu realizează că sunt, până când într-o zi își dau seama că relațiile lor profesionale, romantice, de prietenie sau de familie sunt haotice și că s-ar putea să fi avut ceva de-a face cu asta. întrucât aceleași tipare distructive se repetă în viața lor. În acest caz, ajutorul unui specialist poate fi considerat și util pentru a scăpa de aceste comportamente excesiv de intruzive.

Lasă un comentariu