Psihologii au aflat la ce duce reticența de a ierta o ofensă

S-ar părea că, din moment ce ai fost jignit, atunci ține de tine să decizi dacă să ierți o persoană sau să-l faci să-și ceară scuze de câteva ori. Dar, în realitate, totul este mult mai complicat. Dacă vrei să menții o relație cu infractorul tău, atunci nu poți refuza să-l ierți, altfel șansele tale de împăcare vor fi zero.

La această concluzie au ajuns psihologii australieni, al căror articol a fost publicat în jurnalul Personality and Social Psychology Bulletin.. 

Michael Tai de la Universitatea din Queensland și colegii săi au efectuat patru experimente psihologice. În timpul primei, participanții au fost rugați să-și amintească situațiile în care au jignit pe cineva și apoi și-au cerut sincer scuze victimei. Jumătate dintre participanți au trebuit să descrie în scris ce s-au simțit atunci când au primit iertarea, iar restul când nu au fost iertați.

S-a dovedit că cei care au rămas neiertati au perceput reacția victimei ca o încălcare flagrantă a normelor sociale. Refuzul de a „ierta și uita” i-a făcut pe infractorii să simtă că pierd controlul asupra situației.

Drept urmare, infractorul și victima și-au schimbat rolurile: cel care a acționat inițial nedrept a avut sentimentul că victima este el, că a fost jignit. În această situație, șansele pentru o soluționare pașnică a conflictului devin minime — infractorul „ofensat” regretă că și-a cerut iertare și nu vrea să suporte victima.

Rezultatele obţinute au fost confirmate în cursul altor trei experimente. După cum notează autorii, însuși faptul de a cere scuze din partea infractorului readuce puterea asupra situației în mâinile victimei, care poate fie să-l ierte, fie să păstreze ranchiună. În acest din urmă caz, relațiile dintre oameni pot fi distruse pentru totdeauna.

O sursă: Personalitatea și Social Psihologie Buletinul

Lasă un comentariu