„Corpul este rigid, dar creierul încă funcționează.” Descoperiri surprinzătoare ale cercetării catatonice

Site-ul Conversation a publicat un text al psihiatrului Jonathan Rogers despre catatonie și despre ceea ce se întâmplă în creierul persoanelor afectate de această boală. Deși corpurile lor sunt nemișcate, creierul – contrar aparențelor – încă funcționează. Există cazuri în care comportamentul pacienților poate fi o reacție defensivă la o posibilă amenințare.

  1. Catatonia este un grup de tulburări sistemice și motorii. Simptomele includ poziția nenaturală a corpului, menținerea corpului într-o singură poziție (rigiditate catatonică) sau amorțeală totală, excluzând contactul cu pacientul
  2. Deși corpurile rămân paralizate, creierul poate funcționa în continuare, scrie psihiatru Jonathan Rogers
  3. Pacienții experimentează adesea sentimente intense. Este frica, durerea sau necesitatea de a salva viața – spune medicul
  4. Mai multe informații actuale pot fi găsite pe pagina de pornire Onet.

Catatonia – ce se întâmplă în creierul pacientului?

Jonathan Rogers i se cere uneori să viziteze o cameră de urgență, care este „complet mută”. Pacienții stau acolo nemișcați, privind fix într-un loc. Ei nu răspund când cineva ridică mâna sau îi face un test de sânge. Ei nu mănâncă, nu beau.

Întrebarea este dacă aceasta este o leziune cerebrală sau este un comportament controlat cumva, scrie Rogers.

«Sunt psihiatru și cercetător specializat într-o boală rară numită catatonie, o formă gravă de boală mintală în care oamenii au probleme severe cu mișcarea și vorbirea" - explica. Catatonia poate dura de la ore la săptămâni, luni, chiar ani.

Un psihiatru vorbește despre afecțiune cu medici, asistente, oameni de știință, pacienți și îngrijitori. O întrebare apare cel mai adesea în interviuri: ce se întâmplă în mintea pacienților?

Când cineva nu poate să se miște sau să vorbească, este ușor să presupunem că persoana respectivă nu este conștientă, că nici creierul său nu funcționează. Cercetările arată că nu este cazul. Este chiar opusul – subliniază Rogers. „Suferătorii catatonici exprimă adesea o anxietate intensă și spun că se simt copleșiți de sentimente. Nu este că oamenii catatonici nu au gânduri. Chiar și așa că au prea multe dintre ele»- scrie un psihiatru.

Frica și durerea

Rogers citează un studiu pe care el și echipa sa l-au efectuat recent, publicat în jurnalul comercial Frontiers in Psychiatry. Sute de pacienți au fost examinați și și-au împărtășit sentimentele după ce și-au revenit din catatonie.

Mulți dintre ei nu știau sau nu își aminteau ce li se întâmpla. Unii, însă, au dezvăluit că au trăit sentimente foarte intense. «Unii au descris că au trăit o frică copleșitoare. Alții au simțit durerea de a rămâne într-o singură poziție pentru perioade lungi, dar au fost totuși incapabili de orice mișcare»- scrie un psihiatru.

Rogers a găsit că cele mai interesante povești sunt cele ale pacienților care au avut o explicație „rațională” similară pentru catatonie. Descrie în detaliu un caz al unui pacient care a fost găsit de medic în genunchi cu fruntea pe podea. După cum a explicat ulterior pacientul, el și-a asumat poziția de „salvare a vieții” și a dorit ca medicul să-i verifice gâtul. Căci avea impresia că îi era pe cale să-i cadă capul.

„Dacă ți-ar fi frică cu adevărat că ți-ar putea cădea capul în mod inevitabil, nu ar fi o idee atât de rea să-l ții pe podea”, comentează Rogers.

Prefă-te moartea

Rogers menționează alte cazuri similare. Unora dintre pacienți li s-a spus de voci imaginare să facă lucruri diferite. Unul „a aflat” că capul i-ar exploda dacă s-ar mișca. „Acesta este probabil un motiv bun pentru a nu părăsi locul”, scrie medicul. Un alt pacient a povestit mai târziu că Dumnezeu i-a spus să nu mănânce sau să bea nimic.

Psihiatrul scrie că o teorie a catatoniei spune că este similară cu „moartea aparentă”, un fenomen observat în lumea animală.. Când se confruntă cu amenințarea unui prădător mai puternic, animalele mai mici „îngheață”, pretinzând că sunt moarte, astfel încât agresorul poate să nu le acorde atenție.

Ca exemplu, menționează un pacient care, „văzând” o amenințare sub forma unui șarpe, și-a asumat o poziție menită să-l protejeze de un prădător.

„Catatonia este încă o afecțiune neexplorată, la jumătatea distanței dintre neurologie și psihiatrie”, conchide Rogers. Înțelegerea experienței pacienților le poate ajuta să le ofere îngrijire, terapie și siguranță mai bune.

Vă încurajăm să ascultați cel mai recent episod al podcastului RESET. De data aceasta o dedicăm astrologiei. Este astrologia cu adevărat o prognoză a viitorului? Ce este și cum ne poate ajuta în viața de zi cu zi? Ce este graficul și de ce merită analizat cu un astrolog? Veți auzi despre aceasta și multe alte subiecte legate de astrologie în noul episod al podcastului nostru.

Lasă un comentariu