De unde provine plasticul din apa îmbuteliată?

 

Orașul Fredonia. Centrul de Cercetare al Universității de Stat din New York. 

În laborator sunt aduse o duzină de sticle de plastic cu etichete ale unor mărci celebre de apă potabilă. Recipientele sunt amplasate într-o zonă protejată, iar specialiștii în haine albe efectuează o manipulare simplă: în sticlă se injectează un colorant special (Roșu Nil), care se lipește de microparticulele de plastic și strălucește în anumite raze ale spectrului. Astfel, puteți evalua gradul de conținut de substanțe nocive din lichid, care este oferit să bea zilnic. 

OMS colaborează activ cu diverse organizații. Studiul privind calitatea apei a fost o inițiativă a Orb Media, o importantă organizație jurnalistică. Au fost testate în laborator 250 de sticle de apă din 9 țări ale lumii, de la producători de top. Rezultatul este deplorabil – în aproape toate cazurile s-au găsit urme de plastic. 

Profesorul de chimie Sherry Mason a rezumat bine studiul: „Nu este vorba despre indicarea unor mărci specifice. Cercetările au arătat că acest lucru se aplică tuturor.”

Interesant este că plasticul este cel mai popular material pentru lenea de astăzi, mai ales în viața de zi cu zi. Dar încă nu este clar dacă plasticul intră în apă și ce efect are asupra organismului, în special în cazul expunerii prelungite. Acest fapt face ca studiul OMS să fie extrem de important.

 

Ajutor

Pentru ambalarea alimentelor astăzi, se folosesc câteva zeci de tipuri de polimeri. Cele mai populare sunt polietilen tereftalatul (PET) sau policarbonatul (PC). De destul de mult timp în SUA, FDA a studiat efectul sticlelor de plastic asupra apei. Înainte de 2010, Oficiul a raportat o lipsă de date statistice pentru o analiză cuprinzătoare. Și în ianuarie 2010, FDA a surprins publicul cu un raport detaliat și amplu privind prezența bisfenolului A în sticle, care poate duce la otrăvire (scăderea hormonilor sexuali și tiroidieni, afectarea funcției hormonale). 

Interesant este că în 1997, Japonia a efectuat studii locale și a abandonat bisfenolul la scară națională. Acesta este doar unul dintre elemente, al cărui pericol nu necesită dovezi. Și câte alte substanțe din sticle care afectează negativ o persoană? Scopul studiului OMS este de a determina dacă acestea pătrund în apă în timpul depozitării. Dacă răspunsul este da, atunci ne putem aștepta la o restructurare a întregii industriei de ambalare a produselor alimentare.

Conform documentelor anexate sticlelor studiate, acestea sunt complet inofensive și au fost supuse unei game complete de studii necesare. Acest lucru nu este deloc surprinzător. Dar următoarea declarație a reprezentanților producătorilor de apă îmbuteliată este mai interesantă. 

Ei subliniază că astăzi nu există standarde pentru conținutul acceptabil de plastic în apă. Și, în general, impactul acestor substanțe asupra oamenilor nu a fost stabilit. Amintește oarecum de „lobby-ul tutunului” și declarațiile „despre lipsa de dovezi ale impactului negativ al tutunului asupra sănătății”, care a avut loc acum 30 de ani... 

Doar că de această dată ancheta se anunță serioasă. O echipă de experți condusă de profesorul Mason a dovedit deja prezența plasticului în mostre de apă de la robinet, apă de mare și aer. Studiile de profil au primit o atenție și un interes sporit din partea publicului după documentarul BBC „The Blue Planet”, care vorbește despre poluarea planetei cu plastic. 

Următoarele mărci de apă îmbuteliată au fost testate în etapa inițială a lucrării: 

Marci internationale de apa:

· Aquafina

· Dasani

· Evian

· Nestle

· Pură

· Viața

· San Pellegrino

 

Liderii pieței naționale:

Aqua (Indonezia)

· Bisleri (India)

Epura (Mexic)

· Gerolsteiner (Germania)

· Minalba (Brazilia)

· Wahaha (China)

Apa a fost cumparata din supermarketuri si achizitia a fost inregistrata pe video. Unele mărci au fost comandate prin internet – acest lucru a confirmat onestitatea achiziției de apă. 

Apa a fost tratată cu coloranți și trecută printr-un filtru special care filtrează particulele mai mari de 100 de microni (grosimea părului). Particulele capturate au fost analizate pentru a se asigura că este plastic. 

Munca făcută a fost foarte apreciată de oamenii de știință. Astfel, dr. Andrew Myers (Universitatea din East Anglia) a numit munca grupului „un exemplu de chimie analitică de înaltă clasă”. Consultantul în chimie al guvernului britanic Michael Walker a spus că „lucrarea a fost făcută cu bună credință”. 

Experții sugerează că plasticul a fost în apă în procesul de deschidere a sticlei. Pentru „puritatea” studierii probelor pentru prezența plasticului, s-au verificat toate elementele utilizate în lucrare, inclusiv apă distilată (pentru spălarea instrumentelor de laborator), acetonă (pentru diluarea colorantului). Concentrația de plastic în aceste elemente este minimă (aparent din aer). Cea mai mare întrebare pentru oamenii de știință a apărut din cauza răspândirii largi a rezultatelor: în 17 eșantioane din 259, practic nu a existat plastic, în unele concentrația sa a fost minimă și undeva a dispărut. 

Producătorii de alimente și apă declară în unanimitate că producția lor se realizează prin filtrare a apei în mai multe etape, analiza și analiza detaliată a acesteia. Pe toată perioada de funcționare, în apă s-au găsit doar urme reziduale de plastic. Acest lucru se spune în Nestle, Coca-Cola, Gerolsteiner, Danone și alte companii. 

Studiul problemei existente a început. Ce se va întâmpla în continuare – timpul va spune. Sperăm că studiul va ajunge la finalizarea finală și nu va rămâne o știre trecătoare în fluxul de știri... 

Lasă un comentariu